Subalgoritm backtraking

               Diferitele variante ale metodei backtracking nu schimbă esenţa ei care constă în faptul că este  reprezentabilă pe un arbore care este parcurs "coborând" în arbore numai dacă există şanse de a ajunge la o soluţie rezultat.
               În continuare, problemele care vor fi prezentate vor urma o schema generală şi anume:
- se va testa dacă am obţinut o soluţie, situaţie în care acesta se va reţine;
- dacă nu am obţinut soluţie se încearcă plasarea unui nou element în vectorul soluţie cu respectarea condiţiilor de continuare;
- dacă nu se reuşeşte plasarea unui nou element şi spaţiul valorilor posibile de plasat s-a epuizat, se revine la poziţia anterioară şi se încearcă să se plaseze pe ea un alt element.
               Faptul că după plasarea unui element în vectorul soluţie algoritmul presupune plasarea unui element pe poziţia imediat următoare, adică de fapt reluarea algoritmului, conduce posibilitatea abordării recursive a algoritmilor de tip backtracking. Acest lucru permite o scriere mult mai scurtă şi mai simplă a algoritmilor şi apoi a programelor care îi implementează. Astfel, general, un algoritm backtracking poate fi prezentat astfel:
               Subalgoritm back (k)

pentru fiecare valoare i din multimea Sk execută
     xk←i
dacă X respectă condiţiile interne atunci
dacă X este solutie atunci 
afisează X
altfel
apelează back(k+1)
sfdacă
sfdacă
sfpentru

               În funcţie de problema concretă, în algoritmul descris mai sus se vor modifica doar instrucţiunea pentru, condiţiile interne şi cele de soluţie, structura algoritmului păstrându-se.